Țara Sfântă – Mai presus de cuvinte

un articol scris de Alin-Mihai Dezso

Știam că urmează să plec, însă nu eram conștient. Nu realizam. Chiar dacă îmi pregătisem toate actele din timp, bagajele le-am făcut cu o seară înainte. Îmi amintesc cum în aeroportul din Iași, un părinte m-a întrebat dacă am emoții. Atunci destul de sigur am răspuns: „Nu, nu am emoții.” Și într-adevăr, nici eu nu știam ce simt. Era 5 a.m.

După 3 ore de zbor, am ajuns. Când am ieșit din aeroport, prima dată am făcut cunoștință cu căldura, căreia îi cam duceam lipsa acasă. Am urcat în autocar și până la prima oprire am stat numai cu privirea ațintită spre fereastră. Eram fascinat de ceea ce vedeam. Părintele ghid, a luat microfonul în mână și a început să ne vorbească. La un moment dat ne-a spus: „Mulți își doresc toată viața să ajungă aici, însă Dumnezeu nu le îngăduie. Voi sunteți aici.” Această afirmație m-a trezit și m-a pus pe gânduri.

În fiecare zi am mers în locuri în care nici nu am visat vreodată să ajung. Într-o zi de vineri am ajuns la cel mai căutat așezământ: Mormântul Sfânt. Priveam jur-împrejur. Nu-mi venea să cred că sunt acolo. Parcă era un vis. Ne-am așezat la rând și timpul de așteptare a fost prea scurt. Mi-aș fi dorit să prelungesc acele simțiri trăite pentru prima dată. Emoția pe care o simți o poți pierde dacă nu ai mintea ocupată cu rugăciunea.

La Liturghia de noapte s-a slujit în trei limbi diferite. Au fost prezenți oameni diferiți, din popoare diferite, reuniți pentru același crez, același adevăr, pentru Unul singur: Mântuitorul Nostru. Când am auzit Tatăl Nostru în limba română, rostit de sute de glasuri în Biserica Învierii m-am simțit ACASĂ.

După ce m-am închinat la piatra pe care Mântuitorul a fost chinuit, la locul aflării Sfintei Cruci, lacrimile au început să mi se adune sub ochi fără să-mi dau seama.

Când am ajuns acasă mulți curioși m-au întrebat ce am simțit. Eu nu am știut ce să le spun… Ei încercând să mă ajute să-mi găsesc cuvintele, m-au întrebat: „Ai simțit o pace, o bucurie?” Eu le-am spus că este mai mult decât atât. Este ceva mai presus de cuvinte, ceva ce nu poate fi exprimat. Este o taină.