un articol scris de Alina Botezatu
S-a vorbit mult despre faptul că Parisul e copleșitor. Eu nu l-am văzut așa. Poate și pentru că am ocolit voit orele și locurile bătute de mulțimea de turiști cu aparatele foto în mână. Am încercat să nu merg doar în locurile suprasaturate de turiști și locuitori. Le-am vizitat și pe acelea, dar am încercat să văd și locuri pustii, de care lumea nu prea a auzit sau nu prea este interesată.
Parisul înseamnă mult mai mult decât atracții și vederi cu îndrăgostiți pe malul Senei. E ceva intangibil, senzual chiar. Poate-i clișeu, poate că pun o etichetă prea extravagantă peste un oraș în care cartiere întregi sunt chiar banale. Ideea este că eu nu am vrut să îl percep exact cum îl văd toți, ci am vrut să descopăr singură ce are de oferit. Așa că atunci când am avut ocazia să merg, am profitat la maximum de oportunitate și mi-am îndeplinit visul.
Am întâmpinat câteva greutăți la găsirea cazării perfecte. Voiam să fie și în centru și aproape de multe dintre atracțiile pe care urma să le vizităm, să fie aproape și de mijloacele de transport cu care urma să călătorim, condițiile să fie decente pentru un trai cât de cât prietenos, iar prețul să ne surâdă. După multe bătăi de cap, am ales să ne cazăm la hotelul ,,Alexandrine Opera". Camerele erau destul de mici, dar ne-am simțit destul de comod, personalul a fost primitor, mobilierul era nou, alb, ceea ce dădea impresia de curat și de "bine ai venit". Aveam o priveliște îmbătătoare cu o terasă deschisă ce îți oferea posibilitatea de relaxare.
Am petrecut șase zile minunate în acest oraș divin. Vremea a fost de partea noastră și am reușit să bifăm tot ce ne-am propus să vizităm.
Am simțit savoarea orașului urmărind activitățile localnicilor și le-am putut citi bucuria în ochi la vederea surprizelor oferite de acest oraș. Atracția principală a Parisului, pe care o cunoaștem cu toții, reprezentativă, aș putea spune, este Turnul Eiffel. Mi-a plăcut? Logică! Deși la început m-am învârtit în jurul turnului, am încercat să-l privesc din unghiuri diferite, doar, doar, să văd puțină frumusețe. Abia la ora 20:00/21:00, turnul a prins culoare. Atunci, copilul din mine a înlăturat adultul mofturos și stresat de grijile cotidiene și a reușit să se bucure în adevaratul sens al cuvântului de viața și de locurile în care aceasta l-a adus. Poate că iluminarea turnului este doar una dintre modalitățile prin care Parisul, în cochetăria lui, se înfrumusețează.
Prima zi
Prima atracție imediat după Turnul Eiffel pe care am vrut neapărat să o visitez a fost Catedrala Notre Dame. Am rămas profund impresionată de frumusețea acestei clădiri și de istoricul său. Mărturisesc că-mi doream să o văd încă de când eram micăși citeam ,,Cocoșatul" lui Hugo. Interiorul a fost destul de întunecat, dar clădirea în sine este o capodoperă.
A doua zi
La o zi distanță, ne-am plimbat de-a lungul Senei și am admirat o priveliște fascinantă. Liniștea aceea și surâsurile copiilor îmi răsună chiar și în ziua de astăzi în cap când mă gândesc la acea atmosferă. Apoi ne-am oprit la un local cu specific să încercăm una dintre mâncărurile tradiționale, anume galette.
A treia zi
Grădinile Luxembourg au fost următoarele pe lista mea de must-uri în materie de obiective. Pot spune doar că mi-au întrecut așteptările. Atmosfera era relaxantă, liniștitoare, unii dintre turiști făceau poze în apropierea fântânii arteziene, pe când ceilalți admirau pur și simplu peisajul. Superb! Aceasta a fost cea mai frumoasă grădină pe care am văzut-o vreodată!
Ultimele zile
În ultimele mele zile în orașul acesta fascinant am încercat să caut locuri nestrăbătute de pasul turiștilor, să caut tradiții, să respect obiceiuri și să învăț cultura franțuzească. Încercam să caut persoane și locații pur franțuzești pentru că doar așa puteam să aflu ce înseamnă cu adevărat Parisul și să îi dezleg misterul acesta al popularității. Voiam să aflu de ce este atât de iubit și căutat. Și am aflat. Oamenii sunt minunați, dacă stai să îi descoperi, chiar și locurile mai nepopulare sunt fascinante, iar tradițiile și obiceiurile sunt uluitoare.
Cea mai tristă zi a fost ultima. Despărțirea a fost sfâșietoare. Recunosc, am plâns extrem de mult, dar mi-am îndeplinit un vis. Am ajuns în orașul pe care îl ador dinainte să îl cunosc. Parisul pe care l-am văzut a depășit ceea ce-mi imaginasem. În momentul în care am plecat i-am promis Parisului că o să ne revedem curând. Și chiar așa o să fie!
Paris, abia aștept să ne revedem!
No comments:
Post a Comment